8 definiții pentru gâlgâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură.

GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură.

gâlgâitu sf [At: CARAGIALE, S. 143 / Pl: ~ri / E: gâlgâit + -tură] Gâlgâire (1).

GÎLGÎITÚRĂ, gîlgîituri, s. f. Gîlgîire, gîlgîit. După fiece gîlgîitură de sînge, o horcăială surdă. CARAGIALE, S. 143. – Pronunțat; -gî-i-.

gîlgîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu gîlgîiriĭ: se aude gîlgîitura vinuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri

gâlgâitúră s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÎLGÎITU s. gîlgîială, gîlgîire, gîlgîit.

Intrare: gâlgâitură
gâlgâitură substantiv feminin
  • silabație: gâl-gâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlgâitu
  • gâlgâitura
plural
  • gâlgâituri
  • gâlgâiturile
genitiv-dativ singular
  • gâlgâituri
  • gâlgâiturii
plural
  • gâlgâituri
  • gâlgâiturilor
vocativ singular
plural

gâlgâitură

etimologie:

  • Gâlgâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09