opțiuni
  • info
2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.

GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.

GÂGÂITURĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.

GÂGÂITURĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.

gâgăit1 sn vz gâgâit1

gâgăit2, ~ă a vz gâgâit2[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz gâgăit2 — LauraGellner

gâgâit1 sn [At: DA ms / V: ~găit, gugăit / E: gâgâi] 1 (D. gâște, rațe) Gâgâire (1). 2 Strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe) Si: gâgăt, gâgăire (2), găgâitură (1). 3 Gâgâială (3).

gâgâit2, ~ă [At: DA ms / V: ~găit2 / Pl: ~iți, ~e / E: gâgâi] (Rar; fig; d. persoane) Bâlbâit Cf gâgâi (2).

gâgâitură sf [At: MARIAN, O. II, 375 / Pl: ~ri / E: gâgâi + -tură] 1 Gâgâit1 (1). Gâgâială (3).

gugăit1 sn vz gâgâit

GÎGÎIT s. n. Faptul de a gîgîi; gîgîitură. Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8.

GÎGÎITURĂ, gîgiituri, s. f. Strigătul gîștelor; gîgîit.

GÂGÂIT ~uri n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâște. /v. a gâgâi

gîgîít, -ă adj. Care gîgîĭe, gîngav, gîngăvit.

Ortografice DOOM

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâitură (desp. -gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâiturii; pl. găgâituri

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâitură (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâiturii; pl. gâgâituri

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâitură s. f. (sil. -gâ-i-), g.-d. art. gâgâiturii; pl. gâgâituri

Sinonime

GÂGÂIT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâștelor.)

GÂGÂITURĂ s. v. gâgâit.

GÎGÎIT s. gîgîire, gîgîitură. (~ gîștelor.)

GÎGÎITURĂ s. gîgîire, gîgîit. (~ gîștelor.)

Intrare: gâgâit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâgâit
  • gâgâitul
  • gâgâitu‑
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturile
genitiv-dativ singular
  • gâgâit
  • gâgâitului
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturilor
vocativ singular —
plural —
gugăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâgăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâgâitură
gâgâitură substantiv feminin
  • silabație: gâ-gâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâgâitură
  • gâgâitura
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturile
genitiv-dativ singular
  • gâgâituri
  • gâgâiturii
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâgâit, gâgâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gâgâire gâgâitură
    • format_quote Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi gâgâi DEX '98 DEX '09

gâgâitură, gâgâiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Gâgâi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.