7 definiții pentru gâgâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.

GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.

gâgâitu sf [At: MARIAN, O. II, 375 / Pl: ~ri / E: gâgâi + -tură] 1 Gâgâit1 (1). Gâgâială (3).

GÎGÎITÚRĂ, gîgiituri, s. f. Strigătul gîștelor; gîgîit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri

gâgâitúră s. f. (sil. -gâ-i-), g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂGÂITÚRĂ s. v. gâgâit.

GÎGÎITU s. gîgîire, gîgîit. (~ gîștelor.)

Intrare: gâgâitură
gâgâitură substantiv feminin
  • silabație: gâ-gâ-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâgâitu
  • gâgâitura
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturile
genitiv-dativ singular
  • gâgâituri
  • gâgâiturii
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturilor
vocativ singular
plural

gâgâitură

etimologie:

  • Gâgâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09