10 definiții pentru gâdilător gâdilitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂDILĂTÓR, -OÁRE, gădilători, -oare, adj. Care gâdilă; care produce o senzație plăcută. [Var.: gâdilitór, -oáre adj.] – Gâdila + suf. -ător.

gâdilător, ~oare a [At: PISCUPESCU, O. 110/9 / V: ~lit~ / Pl: ~i, ~oare / E: gâdila + -ător] (Rar) 1 Care gâdilă (1). 2 (Pex) Care produce o senzație plăcută Cf gâdila (4).

GÂDILĂTÓR, -OÁRE, gâdilători, -oare, adj. (Rar) Care gâdilă; care produce a senzație plăcută. [Var.: gâdilitór, -oáre adj.] – Gâdila + suf. -ător.

GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător.

gâdilitor, ~oare a vz gâdilător

GÂDILITÓR, -OÁRE, adj. v. gâdilător.

GÎDILITÓR, -OÁRE, gîdilitori, -oare, adj. (Rar) Care gîdilă. Cîte un hohot de rîs, tînăr, gîdilitor, se auzea ca o notă clară peste murmurul de vorbe. VLAHUȚĂ, O. A. III 3.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre

gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre

Intrare: gâdilător
gâdilător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilător
  • gâdilătorul
  • gâdilătoru‑
  • gâdilătoare
  • gâdilătoarea
plural
  • gâdilători
  • gâdilătorii
  • gâdilătoare
  • gâdilătoarele
genitiv-dativ singular
  • gâdilător
  • gâdilătorului
  • gâdilătoare
  • gâdilătoarei
plural
  • gâdilători
  • gâdilătorilor
  • gâdilătoare
  • gâdilătoarelor
vocativ singular
plural
gâdilitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilitor
  • gâdilitorul
  • gâdilitoru‑
  • gâdilitoare
  • gâdilitoarea
plural
  • gâdilitori
  • gâdilitorii
  • gâdilitoare
  • gâdilitoarele
genitiv-dativ singular
  • gâdilitor
  • gâdilitorului
  • gâdilitoare
  • gâdilitoarei
plural
  • gâdilitori
  • gâdilitorilor
  • gâdilitoare
  • gâdilitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâdilător gâdilitor

  • 1. Care gâdilă; care produce a senzație plăcută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cîte un hohot de rîs, tînăr, gîdilitor, se auzea ca o notă clară peste murmurul de vorbe. VLAHUȚĂ, O. A. III 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gâdila + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09