FĂȚUIALĂ, fățuieli, s. f. I. Acțiunea de a fățui și rezultatul ei; fățuire. 1. Netezire, lustruire, geluire. 2. Fig. (Popular) Pălmuire, bătaie. Supărați de purtarea lui Păcală către dînșii... îl luară la fățuială. ISPIRESCU, la TDRG. 3. Fățuire (3). II. (Concretizat) Strat subțire de tencuială, bine netezit, care formează fața aparentă a unei tencuieli.