Definiția cu ID-ul 898905:

Explicative DEX

FĂCĂTOR, -OARE, făcători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Care face, care creează, realizează, săvîrșește, lucrează, execută (ceva). Domnul bău din apă și-și spălă fața sa cea sfîntă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. EMINESCU, N. 16. ◊ (Substantivat) I-am spus că sînt dogar, făcător de butoaie. SAHIA, N. 80. ◊ Compuse: (substantivat) făcător-de-bine = binefăcător. Luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine. ISPIRESCU, L. 118; făcător-de-rele = răufăcător. Era odată un făcător-de-rele cu numele Andrei. GALACTION, O. I 249.