FĂCLIER, făclieri, s. m. (Rar) Purtător de făclii. (Fig.) Idealul urmărit de ei, părăsind glodurile natale, n-a fost ca să se ridice pentru a fi făclierii celor rămași în glod. CAMILAR, N. I 244. Voi, tineri clăditori și făclieri, Pieptiș ați spart tunel prin negrul ieri. TOMA, C. V. 392. – Pronunțat: -cli-er.