8 definiții pentru fuzee fuzeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUZÉE, fuzee, s. f. Corp de formă aerodinamică, capabil să înainteze în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr-un efuzor. – Din fr. fusée.

FUZÉE, fuzee, s. f. Corp de formă aerodinamică, capabil să înainteze în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr-un efuzor. – Din fr. fusée.

fuzee sf [At: DA ms / Pl: ~ / E: fr fusée] Corp de formă aerodinamică, capabil să înainteze în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr-un efuzor Si: rachetă.

FUZÉE s.f. Corp de formă aerodinamică, care poate înainta în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr-un efuzor; rachetă (2) [în DN]. [Pron. -ze-e, pl. invar., var. fuzeu s.n. / < fr. fusée].

FUZÉE s. f. corp aerodinamic, care poate înainta în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse evacuate printr-un efuzor. (< fr. fusée)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fuzée s. f., art. fuzéea, g.-d. art. fuzéei; pl. fuzée

fuzée s. f., art. fuzéea, g.-d. art. fuzéei; pl. fuzée


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FUZEE rachetă propulsată prin aer cu ajutorul gazelor arse care ies dintr-un efuzor. Fuzee auxiliară de start este un accelerator de tip rachetă ajutând la decolarea mai rapidă a unor aeronave.

Intrare: fuzee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuzee
  • fuzeea
plural
  • fuzee
  • fuzeele
genitiv-dativ singular
  • fuzee
  • fuzeei
plural
  • fuzee
  • fuzeelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuzeu
  • fuzeul
  • fuzeu‑
plural
  • fuzee
  • fuzeele
genitiv-dativ singular
  • fuzeu
  • fuzeului
plural
  • fuzee
  • fuzeelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fuzee fuzeu

  • 1. Corp de formă aerodinamică, capabil să înainteze în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr-un efuzor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: rachetă

etimologie: