FUX s. n. (La plutărit) Aducerea pe linia de plutire buștenilor înțepeniți, împingîndu-i și răsucindu-i cu ajutorul țapinei. Toată luarea-aminte și toată puterea se puneau ca să-l împingă [bușteanul] spre vale, dîndu-i o mișcare de răsucire. – Asta se cheamă fux! ne explică zîmbind cu superioritate straja noastră. SADOVEANU, V. F. 109.