FURNITURĂ, furnituri, s. f. 1. Faptul de a furniza, furnizare. Înlesnea furnituri, antreprize, tranzacții. VLAHUȚĂ, O. A. III 27. 2. (Mai ales la pl.) Obiecte furnizate. Statul nostru poartă tratative pentru cumpărarea unei importante furnituri de cositor. BARANGA, I. 209. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 3. (La pl.) Material accesoriu, în special în croitorie (ață, nasturi, căptușeală etc.), folosit la confecționarea articolelor de îmbrăcăminte.