FURLANDISI, furlandisesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se fuduli, a se mîndri, a se făli. Vodă-Șuțu, ghebos și urît cum era, se furlandisea nespus de mult. MACEDONSKI, O. III 120. Furlandisindu-se-n saloane, Cu mintea stearpă și-n doi peri, Să facă curte la cucoane Sînt meșteri fanții-cavaleri! VLAHUȚĂ, P. 55. Pan, codîrlașul zeilor, se furlandisea și se lăuda în toate părțile. ISPIRESCU, U. 109.