10 definiții pentru furda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furda sf [At: PANN, S., ap. ȘIO. / Pl: ~le / E: ns cf tc hurda] 1 (Lsg; esc) Rămășițe (de calitate inferioară) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a tutunului Si: furdal (1), (înv) furdalâc (1), (reg) furdana (1). 2 (Lsg; esc) Deșeuri de piele de calitate inferioară, rezultate la tăierea marginilor și a părților cu defecte Si: furdal, (înv) furdalâc (2), (reg) furdana (2). 3 Bucățele mici din ceva Si: furdal (3), (înv) furdalâc (3), (reg) furdana (3). 4 Orice lucru de calitate proastă Si: furdal (4), (înv) furdalâc (4), (reg) furdana (4). 5 (Reg) Om de nimic, dar plin de fumuri.

FURDÁ, furdale, s. f. (La sg. cu sens colectiv; înv.) Rămășițe (de calitate inferioară) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a tutunului. ♦ Deșeuri de piele de calitate inferioară, rezultate la tăierea marginilor și a părților cu defecte. – Din bg. furda. Cf. tc. hurda.

FURDÁ, furdale, s. f. (La sg. cu sens colectiv) Rămășițe (de calitate inferioară) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a tutunului. ♦ Deșeuri de piele de calitate inferioară, rezultate la tăierea marginilor și a părților cu defecte. – Din bg. furda. Cf. tc. hurda.

FURDÁ, furdale, s. f. (La sg. cu sens colectiv) Rămășițe de calitate inferioară de la prelucrarea lînii sau a pieilor.

FURDÁ ~le f. Deșeu provenit din prelucrarea lânii sau a blănurilor. /<bulg. furda

furdà f. 1. lână proastă cu care se umple saltelele; 2. rămășițe proaste mai cu seamă la abagii; 3. ceeace se lapădă: furdale de plăcintă PANN. [Serb. FURDA (din turc. HURDA].

furdá f. (turc. hurda, d. pers. hurde, bucățică; sîrb. furda). Rar. Resturĭ, rămășiță (de la lucratu peilor, lîniĭ ș. a.). – Și furdaĭ n., pl. urĭ (Mold. sud.). V. márda.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furdá (înv.) s. f., art. furdáua, g.-d. art. furdálei; pl. furdále, art. furdálele

furdá s. f., art. furdáua, g.-d. art. furdálei; pl. furdále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

furdá (furdále), s. f.1. Resturi, rămășițe. – 2. Persoană sau lucru fără valoare, fără însemnătate. Tc. hurda (Șeineanu, II, 176), probabil prin intermediul sb. furda; der. acestuia din urmă din it. fodera „căptușeală” (Daničič, III, 79), pare greșită, ca și der. din rom. pe baza mag. (Cihac, II, 509).

Intrare: furda
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furda
  • furdaua
plural
  • furdale
  • furdalele
genitiv-dativ singular
  • furdale
  • furdalei
plural
  • furdale
  • furdalelor
vocativ singular
plural