opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

furcoaie sf [At: VICIU, GL. 101 / Pl: ~ / E: furcă + -oaie] (Reg) Lemn în formă de furcă (1) care se găsește în mijlocul plutei și de care se agață hainele ca să nu se ude.

FURCOI, furcoaie, s. n. (Pop.) Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.

furcoi [At: IORGA, S. D. XIII, 163 / P și: (Ban) (2-3) -oni / Pl: ~oaie sn / E: furcă + -oi] 1 sn Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. 2 sm (Reg) Om mare, nepieptănat. 3 sm (Reg) Bastard.

FURCOI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.

FURCOI, furcoaie, s. n. Furcă (2) mare (cu doi dinți) care se întrebuințează mai ales la încărcatul fînului și al snopilor. S-au dus mulți, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare și cu coase. RETEGANUL, P. IV 42.

furcoiu n. furcă cu coarne de fier.

furcóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. furcă.

Ortografice DOOM

furcoi (pop.) s. n., pl. furcoaie

furcoi (pop.) s. n., pl. furcoaie

furcoi s. n., pl. furcoaie

Sinonime

FURCOI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)

FURCOI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)

Arhaisme și regionalisme

furcoaie s.f. (reg.) lemn cu două coarne de la mijlocul plutei, pe care se agață straițele și veșmintele.

Intrare: furcoaie
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcoaie
  • furcoaia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • furcoaie
  • furcoaiei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: furcoi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcoi
  • furcoiul
  • furcoiu‑
plural
  • furcoaie
  • furcoaiele
genitiv-dativ singular
  • furcoi
  • furcoiului
plural
  • furcoaie
  • furcoaielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furcoi, furcoaiesubstantiv neutru

  • 1. Furcă mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciolpău
    • format_quote S-au dus mulți, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare și cu coase. RETEGANUL, P. IV 42. DLRLC
etimologie:
  • Furcă + -oi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.