2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furcoaie sf [At: VICIU, GL. 101 / Pl: ~ / E: furcă + -oaie] (Reg) Lemn în formă de furcă (1) care se găsește în mijlocul plutei și de care se agață hainele ca să nu se ude.

FURCÓI, furcoaie, s. n. (Pop.) Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.

furcoi [At: IORGA, S. D. XIII, 163 / P și: (Ban) (2-3) -oni / Pl: ~oaie sn / E: furcă + -oi] 1 sn Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. 2 sm (Reg) Om mare, nepieptănat. 3 sm (Reg) Bastard.

FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.

FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (2) mare (cu doi dinți) care se întrebuințează mai ales la încărcatul fînului și al snopilor. S-au dus mulți, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare și cu coase. RETEGANUL, P. IV 42.

furcóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. furcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furcói (pop.) s. n., pl. furcoáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURCÓI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)

FURCOI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

furcoáie s.f. (reg.) lemn cu două coarne de la mijlocul plutei, pe care se agață straițele și veșmintele.

Intrare: furcoaie
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcoaie
  • furcoaia
plural
genitiv-dativ singular
  • furcoaie
  • furcoaiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: furcoi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcoi
  • furcoiul
  • furcoiu‑
plural
  • furcoaie
  • furcoaiele
genitiv-dativ singular
  • furcoi
  • furcoiului
plural
  • furcoaie
  • furcoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furcoi

  • 1. Furcă mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciolpău attach_file un exemplu
    exemple
    • S-au dus mulți, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare și cu coase. RETEGANUL, P. IV 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Furcă + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09