6 definiții pentru furbură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURBÚRĂ, furburi, s. f. Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei, întâlnită în special la cai, în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații neraționale. – Din fr. fourbure.

FURBÚRĂ, furburi, s. f. Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei, întâlnită în special la cai, în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații neraționale. – Din fr. fourbure.

furbu sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: fr fourbure] Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei, întâlnită în special la cai, în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații neraționale.

FURBÚRĂ s.f. Inflamație a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală sau de oboseală. [< fr. fourbure].

FURBÚRĂ s. f. congestie și inflamație a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală ori de oboseală. (< fr. fourbure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furbúră s. f., g.-d. art. furbúrii; pl. furbúri

furbúră s. f., g.-d. art. furbúrii; pl. furbúri

Intrare: furbură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furbu
  • furbura
plural
  • furburi
  • furburile
genitiv-dativ singular
  • furburi
  • furburii
plural
  • furburi
  • furburilor
vocativ singular
plural

furbură

  • 1. Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei, întâlnită în special la cai, în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații neraționale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: