6 definiții pentru fundamentalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDAMENTALÍSM s. n. 1. Mișcare protestantă exclusivistă, fondată la începutul sec. XX în America, militând împotriva secularizării și liberalismului în învățământul teologic. 2. Tendința de a menține nealterată doctrina de bază a învățăturii creștine, punând accentul pe interpretarea literală a Bibliei. 3. (În islam) Mișcare religioasă și politică cu scopul de a restabili adevărata comunitate islamică, prin întoarcerea la tradiția nealterată a islamului și neexcluzând nici războiul, nici atentatul criminal pentru atingerea scopului. 4. Mod conservator de a gândi în opoziție cu tendințele liberale și moderniste. – Din fr. fondamentalisme.

FUNDAMENTALÍSM s. n. mișcare religioasă de origine protestantă care dezvoltă credința într-un singur sens al cărții fundamentale a unei biserici, propovăduind intoleranța față de alte credințe. (< fr. fondamentalisme)

fundamentalísm s. n. Extremism de factură religioasă, cu precădere islamică, fanatism ◊ Fundamentalismul islamic, odată consolidat în Tadjikistan, va influența și celelalte republici din Asia Centrală [...]” ◊ „22” 42/93 p. 16; v. și LS 29 VII 91 p. 6, citat de I. Preda în LR 1112/92 p. 589 (din fundamental + -ism)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDAMENTALÍSM s. (BIS., POL.) integrism. (~ islamic.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FUNDAMENTALÍSM (< fr.) s. n. 1. (În creștinism) Mișcare în sânul protestantismului american de la începutul sec. 20, ca reacție împotriva secularizării și liberalismului în învățământul teologic. 2. Denumire dată, în general, unui mod conservator de a gândi în opoziție cu tendințele liberale și moderniste. 3. Tendința de a menține nealterată doctrina de bază („fundamentală”) a învățăturii creștine, punând accentul pe interpretarea literală a Bibliei. 4. (În islam) Mișcare religioasă și politică cu scopul de a restabili adevărata comunitate islamică, prin reîntoarcerea la tradiția nealterată a islamului; f. este conceput ca „jihad”, războiul sfânt, și prin urmare nu exclude nici războiul și nici atentatul criminal pentru atingerea scopului.

Intrare: fundamentalism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundamentalism
  • fundamentalismul
  • fundamentalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fundamentalism
  • fundamentalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fundamentalism

  • 1. Mișcare protestantă exclusivistă, fondată la începutul secolului XX în America, militând împotriva secularizării și liberalismului în învățământul teologic.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Tendința de a menține nealterată doctrina de bază a învățăturii creștine, punând accentul pe interpretarea literală a Bibliei.
    surse: DEX '09
  • 3. (În islam) Mișcare religioasă și politică cu scopul de a restabili adevărata comunitate islamică, prin întoarcerea la tradiția nealterată a islamului și neexcluzând nici războiul, nici atentatul criminal pentru atingerea scopului.
    surse: DEX '09 sinonime: integrism
  • 4. Mod conservator de a gândi în opoziție cu tendințele liberale și moderniste.
    surse: DEX '09

etimologie: