13 definiții pentru fundal fondal (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDÁL, fundaluri, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Câmp arhitectonic sau natural pe care se proiectează o construcție. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundale.Var.: fondál s. n.] – Din it. fondale (după fund1).

fundal sn [At: CARAGIALE, N. F. 117 / V: fon~, ~at / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: it fondale] 1 (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2 Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 3 Decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă scenei.

FUNDÁL, fundale, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundaluri.Var.: fondál s. n.] – Din it. fondale (după fund1).

FUNDÁL, fundale, s. n. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat din care se detașează elementele principale ale compoziției; vast element construit sau natural, care constituie fondul unei perspective frontale. (Fig.) Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance... se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. De o parte și de alta a locului în care se desfășoară această neîntreruptă bătălie [a cărbunelui] se ridică munți înalți... dînd încleștării de aici fundalul măreț și sumbru al unei epopei. BOGZA, V. J. 75. ♦ Pînză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru. – Variantă: fondál (EMINESCU, N. 84) s. n.

FUNDÁL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it. fondale, după fund].

FUNDÁL s. n. 1. fond decorativ al unui tablou, al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. pânză, decor care închide scena unui teatru. (< it. fondale)

FUNDÁL ~e n. 1) (în artele plastice) Fond decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat, care scoate în relief subiectul compoziției. 2) Decor așezat în fundul unei scene de teatru. /<it. fondale

FONDÁL s. n. v. fundal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fundál s. n., pl. fundáluri

fundál s. n., pl. fundále/fundáluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDÁL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)

FUNDAL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)

Intrare: fundal
fundal1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundal
  • fundalul
  • fundalu‑
plural
  • fundaluri
  • fundalurile
genitiv-dativ singular
  • fundal
  • fundalului
plural
  • fundaluri
  • fundalurilor
vocativ singular
plural
fundal2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundal
  • fundalul
  • fundalu‑
plural
  • fundale
  • fundalele
genitiv-dativ singular
  • fundal
  • fundalului
plural
  • fundale
  • fundalelor
vocativ singular
plural
fondal1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondal
  • fondalul
  • fondalu‑
plural
  • fondaluri
  • fondalurile
genitiv-dativ singular
  • fondal
  • fondalului
plural
  • fondaluri
  • fondalurilor
vocativ singular
plural
fondal2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondal
  • fondalul
  • fondalu‑
plural
  • fondale
  • fondalele
genitiv-dativ singular
  • fondal
  • fondalului
plural
  • fondale
  • fondalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fundal fondal (2)

  • 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fond 2 exemple
    exemple
    • figurat Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance... se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5.
      surse: DLRLC
    • figurat De o parte și de alta a locului în care se desfășoară această neîntreruptă bătălie [a cărbunelui] se ridică munți înalți... dînd încleștării de aici fundalul măreț și sumbru al unei epopei. BOGZA, V. J. 75.
      surse: DLRLC
  • 2. Câmp arhitectonic sau natural pe care se proiectează o construcție.
    surse: DEX '09
    • 2.1. Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: orizont

etimologie: