8 definiții pentru funcționalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNCȚIONALÍSM s. n. Concept în arhitectura sec. XX, extins și în artele aplicate (în special mobiliar) și în produsele industriale (design), care are în vedere în primul rând primatul funcției, și socotește forma ca o consecință a acesteia. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnalisme (după funcțional).

funcționalism sns [At: DEX / P: ~ți-o~ / E: fr fonctionnalisme] 1 Curent în arhitectura sec. XX, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. 2 Orientare în lingvistica modernă care abordează studiul unei limbi și al limbilor în general din perspectiva funcției de comunicare Si: lingvistică funcțională (5). 3 (Soc) Doctrină care consideră societatea un sistem, al cărui echilibru depinde de integrarea diferitelor componente ale sale.

FUNCȚIONALÍSM s. n. Curent în arhitectura secolului al XX-lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnalisme (după funcțional).

FUNCȚIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcție să se vadă corespondența dintre aceasta și procesele de producție sau de viață care se desfășoară în cadrul ei. [Pron. -ți-o-. / cf. it. funzionalismo, germ. Funktionalismus, fr. fonctionnalisme].

FUNCȚIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate. 2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< fr. fonctionnalisme)

FUNCȚIONALÍSM n. Curent în arhitectura modernă care cere ca, în orice construcție, forma să reflecte funcția ca element determinant. [Sil. -ți-o-] /<fr. fonctionnalisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

funcționalísm (func-ți-o-) s. n.

funcționalísm s. n. (sil. -ți-o-)

Intrare: funcționalism
  • silabație: func-ți-o- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funcționalism
  • funcționalismul
  • funcționalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • funcționalism
  • funcționalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

funcționalism

  • 1. Concept în arhitectura secolului XX, extins și în artele aplicate (în special mobiliar) și în produsele industriale (design), care are în vedere în primul rând primatul funcției, și socotește forma ca o consecință a acesteia.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate.
    surse: MDN '00
  • 3. Direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc.
    surse: MDN '00
    • 3.1. lingvistică Teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • limba franceză fonctionnalisme (după funcțional).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN