6 definiții pentru fumărar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMĂRÁR, fumărari, s. m. (Înv.) Persoană care încasa fumăritul. – Fumar + suf. -ar.

fumărar sm [At: RUSSO, S. 109 / Pl: ~i / E: fumar + -ar] (Înv) Persoană care încasa fumăritul.

FUMĂRÁR, fumărari, s. m. Persoană care încasa fumăritul. – Fumar + suf. -ar.

FUMĂRÁR, fumărari, s. m. (Învechit) Persoană care încasa fumăritul. Lăcuste mai puțin pustietoare decît... fumărarii. RUSSO, S. 109.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fumărár (înv.) s. m., pl. fumărári

fumărár s. m., pl. fumărári

Intrare: fumărar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărar
  • fumărarul
  • fumăraru‑
plural
  • fumărari
  • fumărarii
genitiv-dativ singular
  • fumărar
  • fumărarului
plural
  • fumărari
  • fumărarilor
vocativ singular
  • fumărarule
  • fumărare
plural
  • fumărarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fumărar

  • 1. Persoană care încasa fumăritul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Lăcuste mai puțin pustietoare decît... fumărarii. RUSSO, S. 109.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fumar + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09