2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULMINÁT, fulminați, s. m. Sare a acidului fulminic. ◊ Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonant, foarte toxic, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic. – Din fr. fulminate.

fulminat sm [At: DA / Pl: ~ați / E: fr fulminate] (Chm) 1 Sare a acidului fulminic. 2 (Îs) ~ de mercur Sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonant, foarte otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic.

FULMINÁT, fulminați, s. m. Sare a acidului fulminic. ♦ Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonat, foarte otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic. – Din fr. fulminate.

FULMINÁT s. n. (Mai ales în expr.) Fulminat de mercur = exploziv detonant, otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu cu gust metalic și care este folosit în capse și amorse.

FULMINÁT s.m. Sare a acidului fulminic. ◊ Fulminat de mercur = substanță explozivă de forma unei pulberi cenușii cu gust metalic, foarte otrăvitoare. [< fr. fulminate].

FULMINÁT s. m. sare a acidului fulminic. ♦ ~ de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, pulbere toxică. (< fr. fulminate)

FULMINÁT ~ți m. Sare a acidului fulminic. ◊ ~ de mercur exploziv sub formă de praf cenușiu, foarte otrăvitor. /<fr. fulminate

fulminat n. sare produsă prin combinarea acidului fulminic cu o bază.

*fulminát n. (d. fulminant). Chim. Sare produsă pin combinațiunea aciduluĭ fulminic cu o bază: fulminatu de mercur servește la fabricarea capselor.

FULMINÁ vb. I. intr. (fig.) a profera amenințări. II. tr. a vorbi vehement. (< fr. fulminer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: fulminat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulminat
  • fulminatul
  • fulminatu‑
plural
  • fulminați
  • fulminații
genitiv-dativ singular
  • fulminat
  • fulminatului
plural
  • fulminați
  • fulminaților
vocativ singular
plural
Intrare: fulmina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fulmina
  • fulminare
  • fulminat
  • fulminatu‑
  • fulminând
  • fulminându‑
singular plural
  • fulminea
  • fulminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fulminez
(să)
  • fulminez
  • fulminam
  • fulminai
  • fulminasem
a II-a (tu)
  • fulminezi
(să)
  • fulminezi
  • fulminai
  • fulminași
  • fulminaseși
a III-a (el, ea)
  • fulminea
(să)
  • fulmineze
  • fulmina
  • fulmină
  • fulminase
plural I (noi)
  • fulminăm
(să)
  • fulminăm
  • fulminam
  • fulminarăm
  • fulminaserăm
  • fulminasem
a II-a (voi)
  • fulminați
(să)
  • fulminați
  • fulminați
  • fulminarăți
  • fulminaserăți
  • fulminaseți
a III-a (ei, ele)
  • fulminea
(să)
  • fulmineze
  • fulminau
  • fulmina
  • fulminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fulminat

  • 1. Sare a acidului fulminic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonant, foarte toxic, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: