opțiuni
  • info

9 definiții pentru fulgurant

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGURANT, -Ă, fulguranți, -te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea fig.) Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. – Din fr. fulgurant, lat. fulgurans, -ntis.

FULGURANT, -Ă, fulguranți, -te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea fig.) Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. – Din fr. fulgurant, lat. fulgurans, -ntis.

fulgurant, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 540 / Pl: ~nți, ~e / E: fr fulgurant, lat fulgurans, -ntis] 1 Înconjurat de fulgere (1). 2 (Adesea fig) Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată.

FULGURANT, -Ă, fulguranți -te, adj. Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. Atîta i-a fost clipa, traiectorie fulgurantă, care va dura în veșnicie după ce steaua s-a stins. SADOVEANU, E. 83. Tot felul de vîrtejuri luminoase... de bășici fulgurante, de văpăi multicolore. ODOBESCU, S. II 540.

FULGURANT, -Ă adj. (Franțuzism) Înconjurat de fulgere. ♦ Care răspîndește o lumină vie și de scurtă durată. [< fr. fulgurant, cf. lat. fulgur – fulger].

FULGURANT, -Ă adj. 1. înconjurat de fulgere. ◊ care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. 2. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt. 3. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginația; scânteietor, pătrunzător. (< fr. fulgurant, lat. fulgurans)

FULGURANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care fulgeră; care produce fulgere. 2) Care produce o lumină orbitoare asemănătoare fulgerului. /<fr. fulgurant, lat. fulgurans, ~ntis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fulgurant adj. m., pl. fulguranți; f. fulgurantă, pl. fulgurante

fulgurant adj. m., pl. fulguranți; f. fulgurantă, pl. fulgurante

fulgurant adj. m., pl. fulguranți; f. sg. fulgurantă, pl. fulgurante

Intrare: fulgurant
fulgurant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulgurant
  • fulgurantul
  • fulgurantu‑
  • fulgurantă
  • fulguranta
plural
  • fulguranți
  • fulguranții
  • fulgurante
  • fulgurantele
genitiv-dativ singular
  • fulgurant
  • fulgurantului
  • fulgurante
  • fulgurantei
plural
  • fulguranți
  • fulguranților
  • fulgurante
  • fulgurantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fulgurant, fulgurantăadjectiv

  • 1. Înconjurat de fulgere. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. adesea figurat Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Atîta i-a fost clipa, traiectorie fulgurantă, care va dura în veșnicie după ce steaua s-a stins. SADOVEANU, E. 83. DLRLC
      • format_quote Tot felul de vîrtejuri luminoase... de bășici fulgurante, de văpăi multicolore. ODOBESCU, S. II 540. DLRLC
  • 2. Care se produce foarte rapid. MDN '00
    sinonime: fulgerător prompt
  • 3. figurat Care impresionează puternic spiritul, imaginația. MDN '00
    sinonime: pătrunzător scânteietor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.