7 definiții pentru fuituitor fultuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUITUITÓR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-.Var.: fultuitór s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.

FUITUITÓR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-.Var.: fultuitór s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.

fuituitor sn [At: VICIU, GL. / P: ~tu-i~ / V: fult~ / Pl: ~oare / E: fuitui + -tor] (Reg) Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină.

FULTUITÓR s. n. v. fuituitor.

FULTUITÓR s. n. v. fuituitor.

fultuitor sn vz fuituitor

FULTUITÓR, fultuitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fultuiala în găurile de mină. – Pronunțat: -tu-i-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fuituitór (reg.) (fui-tu-i-) s. n., pl. fuituitoáre

fuituitór s. n. (sil. fui-tu-i-), pl. fuituitoáre

Intrare: fuituitor
fuituitor substantiv neutru
  • silabație: fui-tu-i-tor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuituitor
  • fuituitorul
  • fuituitoru‑
plural
  • fuituitoare
  • fuituitoarele
genitiv-dativ singular
  • fuituitor
  • fuituitorului
plural
  • fuituitoare
  • fuituitoarelor
vocativ singular
plural
fultuitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fultuitor
  • fultuitorul
  • fultuitoru‑
plural
  • fultuitoare
  • fultuitoarele
genitiv-dativ singular
  • fultuitor
  • fultuitorului
plural
  • fultuitoare
  • fultuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fuituitor fultuitor

  • 1. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fuitui (regional „a îndesa” din limba maghiară) + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09