opțiuni
  • info

8 definiții pentru fuituitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUITUITOR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitor s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.

FUITUITOR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitor s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.

fuituitor sn [At: VICIU, GL. / P: ~tu-i~ / V: fult~ / Pl: ~oare / E: fuitui + -tor] (Reg) Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină.

FULTUITOR s. n. v. fuituitor.

fultuitor sn vz fuituitor

FULTUITOR, fultuitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fultuiala în găurile de mină. – Pronunțat: -tu-i-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fuituitor (reg.) (desp. fui-tu-i-) s. n., pl. fuituitoare

fuituitor (reg.) (fui-tu-i-) s. n., pl. fuituitoare

fuituitor s. n. (sil. fui-tu-i-), pl. fuituitoare

Intrare: fuituitor
fuituitor substantiv neutru
  • silabație: fui-tu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuituitor
  • fuituitorul
  • fuituitoru‑
plural
  • fuituitoare
  • fuituitoarele
genitiv-dativ singular
  • fuituitor
  • fuituitorului
plural
  • fuituitoare
  • fuituitoarelor
vocativ singular —
plural —
fultuitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fultuitor
  • fultuitorul
  • fultuitoru‑
plural
  • fultuitoare
  • fultuitoarele
genitiv-dativ singular
  • fultuitor
  • fultuitorului
plural
  • fultuitoare
  • fultuitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuituitor, fuituitoaresubstantiv neutru

  • 1. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fuitui (regional „a îndesa” din limba maghiară) + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.