Definiția cu ID-ul 874822:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUGUȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1. ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuga-fuguța[1] = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță. modificată
- În original: fuga-fuga. Modificat cf. DEX ’84. — gall