6 definiții pentru fugareț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGÁREȚ, -Ă, fugareți, -e, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.

fugareț, ~riță a [At: NEGRUZZI, S. I, 42 / Pl: ~i, ~rițe / E: fugi + -areț] (Reg) Fugaci (1).

FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.

FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Mold.) Care fuge repede, ușor. Trupul ei lungăreț o arăta că e fugariță. NEGRUZZI, S. I 42.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fugáreț (reg.) adj. m., pl. fugáreți; f. fugáreță, pl. fugárețe

fugáreț adj. m., pl. fugáreți; f. sg. fugáriță, pl. fugárițe

Intrare: fugareț
fugareț1 (fem. -eță) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugareț
  • fugarețul
  • fugarețu‑
  • fugareță
  • fugareța
plural
  • fugareți
  • fugareții
  • fugarețe
  • fugarețele
genitiv-dativ singular
  • fugareț
  • fugarețului
  • fugarețe
  • fugareței
plural
  • fugareți
  • fugareților
  • fugarețe
  • fugarețelor
vocativ singular
plural
fugareț2 (fem. -iță) adjectiv
adjectiv (A27)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugareț
  • fugarețul
  • fugarețu‑
  • fugariță
  • fugarița
plural
  • fugareți
  • fugareții
  • fugarițe
  • fugarițele
genitiv-dativ singular
  • fugareț
  • fugarețului
  • fugarițe
  • fugariței
plural
  • fugareți
  • fugareților
  • fugarițe
  • fugarițelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fugareț

  • 1. regional Care fuge repede, ușor.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Trupul ei lungăreț o arăta că e fugariță. NEGRUZZI, S. I 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fugi + sufix -areț.
    surse: DEX '09