FUGACI, -E, fugaci, -e, adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă. Cai mai buni și mai fugaci. TEODORESCU, P. P. 177. Voinic nebun pe-un cal fugaci. ȘEZ. IV 11. ♦ (Substantivat) Cal. Ilie Buzărlan, dispărut o clipă, se întorcea călare pe un fugaci scurt și voinic ca și dînsul, ca din pămînt crescut. SADOVEANU, O. I 516.