14 definiții pentru fudulie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUDULÍE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale. – Fudul + suf. -ie.

FUDULÍE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale. – Fudul + suf. -ie.

fudulie sf [At: CONACHI, P. 291 / Pl: ~ii / E: fudul + -ie] 1 Îngâmfare. 2 Mândrie. 3 Aroganță. 4 (Pop) Testicul al unor animale. 5 (Mpp; reg) Scabie.

FUDULÍE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul; îngîmfare, înfumurare, încîntare de sine, trufie deșartă. Eu, Tomșa, nu mă tem de tine, nici de buzduganul tău! strigă cu fudulie mazilul. SADOVEANU, O. VII 133. Unchiașul începu să-și răsucească mustața cu fudulie. POPESCU, B. III 6. Fiind și Kir Ianulea, ca tot omul, supus slăbiciunilor omenești, era stăpînit de patima fuduliei. CARAGIALE, O. III 32. 2. (De obicei la pl.) Testicul al unor animale. Fudulii de berbec la grătar.

FUDULÍE1 f. Caracter fudul; fală; mândrie; semeție; înfumurare; îngâmfare. [Art. fudulia; G.-D. fuduliei; Sil. -li-e] /fudul + suf. ~ie

FUDULÍE2 ~i f. pop. Testicul al unor animale. [Art. fudulia; G.-D. fuduliei; Sil. -li-e] /fudul + suf. ~ie

fudulie f. mândrie deșartă și bătătoare la ochi.

fudulíe f. (d. fudul). Defectul de a fi fudul: fudulia caliculuĭ îmbrăcat. – Și fodolíe (sud).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fudulíe s. f., art. fudulía, g.-d. art. fudulíei; pl. fudulíi, art. fudulíile

fudulíe s. f., art. fudulía, g.-d. art. fudulíei; pl. fudulíi, art. fudulíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUDULIE s. aroganță, fală, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fudulíe, fudulii, s.f. – (pop.) Testicul al unor animale (berbeci, porci). – Din fudul „îngâmfat, arogant” (< tc. fodul) + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fudulie, fudulii s. f. (pop.) testicul

Intrare: fudulie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fudulie
  • fudulia
plural
  • fudulii
  • fuduliile
genitiv-dativ singular
  • fudulii
  • fuduliei
plural
  • fudulii
  • fuduliilor
vocativ singular
plural

fudulie

  • 1. (numai) singular Faptul de a fi fudul; încântare de sine, trufie deșartă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfumurare îngâmfare antonime: modestie attach_file 3 exemple
    exemple
    • Eu, Tomșa, nu mă tem de tine, nici de buzduganul tău! strigă cu fudulie mazilul. SADOVEANU, O. VII 133.
      surse: DLRLC
    • Unchiașul începu să-și răsucească mustața cu fudulie. POPESCU, B. III 6.
      surse: DLRLC
    • Fiind și Kir Ianulea, ca tot omul, supus slăbiciunilor omenești, era stăpînit de patima fuduliei. CARAGIALE, O. III 32.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Testicul al unor animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Fudulii de berbec la grătar.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fudul + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09