4 definiții pentru fucie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fucie sf [At: DAMÉ, T. 85 / V: fâc~ / Pl: ~ii / E: srb fučija] (Ban; Olt) Vas de lemn în formă de butoi sau de botă.

fucíe f. (turc. fyčy, cĭubăr de cules strugurĭ, butoĭaș, de unde și alb. fuči și sîrb. fúčija, cĭubăr). Vs. Cĭubăr: Icĭ e dealu, icĭ e via. Mă ĭubeam an cu Maria și beam vinu cu fucia (Neam. Rom. Pop. 6, 432). Olt. Trans. sud. (fúcie și fî́cie, în Meh. fucíe). Butoĭaș, fedeleș (de la 2-10 litrĭ). Ban. (fúcie). Cĭubăru’n care se scurge rachiu din cazan. – Și fîcíŭ n., pl. e și urĭ (Gorj), fedeleș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fucíe (-íi), s. f. – Butoiaș. – Var. fîcie, fusie. Sb. fučija (Lacea, Dacor., III, 750; DAR). În Banat și Olt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fúcie s.f. (reg.) vas de lemn în formă de butoi.

Intrare: fucie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fucie
  • fucia
plural
  • fucii
  • fuciile
genitiv-dativ singular
  • fucii
  • fuciei
plural
  • fucii
  • fuciilor
vocativ singular
plural