FRĂȚIE, frății, s. f. 1. Legătura de rudenie dintre frați. Măi frate, zise într-o zi cel mai mare... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. Costea îmbrățișă pe Hamură și-i dădu sărutarea frăției. SADOVEANU, O. I. 500. O frăție caldă îl legă și mai mult de el. SANDU-ALDEA, D. N. 202. Cît amor de drept și bine, Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? EMINESCU, O. I 53. Frăția e o simțire a inimii, care ne face pe toți a avea aceleași bucurii și dureri, ca și cum oamenii ar fi numai unul. BĂLCESCU, O. I 348. ◊ Frăție-de-cruce v. cruce. 2. Legătură prietenească, prietenie strînsă, înfrățire, fraternitate. V. colaborare, uniune, alianță. N-or fi robi și nici stăpîni în noua-mpărăție: În locul crudei asupriri, o veșnică frăție. TOMA, C. V. 38. Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei! ALECSANDRI, P. A. 104. ♦ Haiducie. Acela să vie Cu mine-n frăție, Ca să vitejească, Numele să-i crească! ALECSANDRI, P. P. 67.