9 definiții pentru frunzuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, frunzuță, foiță. – Frunză + suf. -uliță.

frunzuliță sf [At: ALEXANDRESCU, M. 63 / Pl: ~țe / E: frunză + -uliță] 1-2 (Șhp) Frunză (mică) Si: (rar) frunzică (1-2), (pop) frunzicea (1-2), (rar) frunzioară (1-2), frunzișoară (1-2), (pop) frunziță (1-2), (pop) frunzucă (1-2), (pop) frunzuleană (1-2), (pop) frunzulică (1-2), (pop) frunzulină (1-2), (pop) frunzușoară (1-2), (pop) frunzuță (1-2).

FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, foiță. – Frunză + suf. -uliță.

FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară. Se uită primprejur, și nici o frunzuliță măcar nu se mișca. ISPIRESCU, L. 370. Frunză verde frunzuliță, Am avut o mîndruliță Ș-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobîndească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99.

frunzulíță și -nzúță f., pl. e. Frunzișoară, frunză mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frunzulíță s. f., g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe

frunzulíță s. f., g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: frunzuliță
frunzuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frunzuliță
  • frunzulița
plural
  • frunzulițe
  • frunzulițele
genitiv-dativ singular
  • frunzulițe
  • frunzuliței
plural
  • frunzulițe
  • frunzulițelor
vocativ singular
plural

frunzuliță

etimologie:

  • Frunză + sufix -uliță.
    surse: DEX '98 DEX '09