10 definiții pentru frunzet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

frunzet sn [At: EMINESCU, L. P. 134 / Pl: ~uri / E: frunză + -et] 1-2 Frunziș (1-2).

FRUNZÉT s. n. (Cu înțeles colectiv) Frunziș. Lupul trebui să meargă în vîrful degetelor, ca să nu fîșie frunzetul cel uscat. ISPIRESCU, L. 78. Iar aude-un cîntec mîndru, care codrul îl trezește, Parcă frunzetul repetă, parcă vîntul tot îl crește. EMINESCU, L. P. 134. – Accentuat și: frúnzet.

FRUNZÉT n. v. FRUNZIȘ. /frunză + suf. ~et

frunziș sn [At: NEGRUZZI, S. I, 96 / Pl: ~uri / E: frunză + -iș] 1 Mulțime de frunze Si: frunzăret (1), (nob) frunzărie (1), (rar) frunzărime (1), (rar) frunzătură (1), frunzet (1). 2 Frunzele unuia sau ale mai multor copaci Si: frunzăret (2), (nob) frunzărie (2), (rar) frunzărime (2), (rar) frunzătură (2), frunzet (2).

frunzíș n., pl. urĭ. Loc unde frunzele-s dese în pădure orĭ într’un arbore. – La Isp. și frunzét, pl. urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRUNZET s. frunziș, (înv.) frunzărime.

Intrare: frunzet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frunzet
  • frunzetul
  • frunzetu‑
plural
  • frunzeturi
  • frunzeturile
genitiv-dativ singular
  • frunzet
  • frunzetului
plural
  • frunzeturi
  • frunzeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frunzet

  • exemple
    • Lupul trebui să meargă în vîrful degetelor, ca să nu fîșie frunzetul cel uscat. ISPIRESCU, L. 78.
      surse: DLRLC
    • Iar aude-un cîntec mîndru, care codrul îl trezește, Parcă frunzetul repetă, parcă vîntul tot îl crește. EMINESCU, L. P. 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Frunză + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09