Definiția cu ID-ul 901450:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRONTÓN, frontoane, s. n. Element de arhitectură, alcătuit de obicei dintr-o cornișă curbă sau frîntă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. Două uși în dreapta... masive, cu frontoane bogat sculptate... duc spre apartamente. CAMIL PETRESCU, T. II 173. Magia razelor căzute din soare se aprindea cînd pe un fronton de templu, cînd pe un creștet de statuie. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. Frumoasa stelă cu doi lei culcați pe frontonul ei. ODOBESCU, S. II 416.