FRONTAL, -Ă, frontali, -e, adj. 1. Care ține de regiunea frunții. Leziune frontală. Os frontal. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. Goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al săniei. REBREANU, R. I 216. 2. Din față, așezat în față. Atac frontal de infanterie. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung, în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. Abatajul lui Trifan este un abataj frontal și se anunță prin uruitul de rîșniță uriașă al crațărului. BOGZA, V. J. 110.