13 definiții pentru frondă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÓNDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

frondă1 sf [At: DA ms / Pl: ~de / E: fr fronde] 1 (Ist) Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. 2 (Fig) Revoltă a unui grup social contra autorităților. 3 (Fig) Opoziție.

frondă2 sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr fronde] (Bot) 1 Organ vegetal de forma unei frunze. 2 Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele.

FRÓNDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

FRONDĂ, fronde, s. f. 1. Mișcare de revoltă a nobililor francezi din secolul al XVII-lea împotriva absolutismului regal. 2. Fig. Opoziție neprincipială, cu caracter de persiflare, pornită din motive personale.

FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].

FRÓNDĂ s. f. 1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)

FRÓNDĂ ~e f. 1) (în Franța din sec. XVII) Mișcare social-politică îndreptată contra absolutismului. 2) fig. Exprimare a nemulțumirii față de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. /<fr. fronde

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde

frondă s. f., g.-d. art. frondei; pl. fronde

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FRONDA, nume dat revoltelor din Franța dintre 1648 și 1653, în timpul minoratului regelui Ludovic XIV, izbucnite ca urmare a politicii de întărire a absolutismului și a fiscalității excesive practicate de cardinalul Mazarin. A avut două faze: F. parlamentară (1648-1649) și F. prinților (1650-1653).

Intrare: frondă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frondă
  • fronda
plural
  • fronde
  • frondele
genitiv-dativ singular
  • fronde
  • frondei
plural
  • fronde
  • frondelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frondă, frondesubstantiv feminin

  • 1. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul secolului XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. figurat Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: răzvrătire
  • 2. Organ vegetal de forma unei frunze. DN
    • 2.1. Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. DN
  • 3. medicină Bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.