12 definiții pentru frondă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frondă1 sf [At: DA ms / Pl: ~de / E: fr fronde] 1 (Ist) Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. 2 (Fig) Revoltă a unui grup social contra autorităților. 3 (Fig) Opoziție.

frondă2 sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr fronde] (Bot) 1 Organ vegetal de forma unei frunze. 2 Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele.

FRÓNDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

FRÓNDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

FRONDĂ, fronde, s. f. 1. Mișcare de revoltă a nobililor francezi din secolul al XVII-lea împotriva absolutismului regal. 2. Fig. Opoziție neprincipială, cu caracter de persiflare, pornită din motive personale.

FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].

FRÓNDĂ s. f. 1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)

FRÓNDĂ ~e f. 1) (în Franța din sec. XVII) Mișcare social-politică îndreptată contra absolutismului. 2) fig. Exprimare a nemulțumirii față de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. /<fr. fronde


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRÓNDĂ s. v. răzvrătire.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FRONDA, nume dat revoltelor din Franța dintre 1648 și 1653, în timpul minoratului regelui Ludovic XIV, izbucnite ca urmare a politicii de întărire a absolutismului și a fiscalității excesive practicate de cardinalul Mazarin. A avut două faze: F. parlamentară (1648-1649) și F. prinților (1650-1653).

Intrare: frondă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frondă
  • fronda
plural
  • fronde
  • frondele
genitiv-dativ singular
  • fronde
  • frondei
plural
  • fronde
  • frondelor
vocativ singular
plural