2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frigări [At: PĂSCULESCU, L. P. 136 / Pzi: -resc / E: frigare] (Pop; rar) 1 vt (În descântece) A înțepa cu frigarea (1) pe cineva. 2 vr A-i fi foarte dor de cineva. 3 vr A arde de nerăbdare. 4 vr A fi obsedat de un gând, de o idee.

FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă2. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre).Frige + suf. -are.

FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă2. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre).Frige + suf. -are.

frigare sf [At: BARAC, A. 36/23 / Pl: ~gări / E: frige + -are] 1 Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului Si: țiglă2, (rar) frigătoare (2). 2-3 (Îljv) La ~ Fript în frigare (1) deasupra jăraticului. 4 (Reg) Clește de foc. 5 (Înv) Instrument de tortură. 6 (Lpl) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari, violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre).

FRIGÁRE, frigări, s. f. Vergea de fier sau de lemn în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jeraticului. O frigare lungă și plină de pui... se rumenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103. Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun. NEGRUZZI, S. II 24. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. Și a doua zi, marți... făcînd mama un cuptior zdravăn de alivenci și plăcinte cu poalele-n brîu și părpălind niște pui tineri la frigare... cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 60.

FRIGÁRE ~ări f. Vergea ascuțită la un capăt în care se înfige carnea pentru a o frige (la grătar). /frig + suf. ~are

frigare f. vergea de fier pe care se frige carnea la foc. [Lat. FRIGARIA].

frigáre f., pl. ărĭ (d. a frige, ca crezare d. a crede). Vergea de fer în care se înfige carnea (maĭ ales păsările) și se frige. Fig. Iron. Sabie. Prăjitoare de cafea (de moda veche: o cutie cilindrică străbătută de o vergea de fer care se învîrtește ca și frigarea de fript carne). V. țiglă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigáre s. f., g.-d. art. frigării; pl. frigări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRIGÁRE s. (reg.) țiglă, (prin Munt. și Mold.) sucală, (Ban.) țepușă. (Pui la ~.)

FRIGARE s. (reg.) țiglă, (prin Munt. și Mold.) sucală, (Ban.) țepușă. (Pui la ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

frigărí vb. IV (pop., înv.) 1. a înțepa cu frigarea pe cineva. 2. (fig. refl.) a arde de dorul cuiva, a se perpeli; a se chinui (de un gând, de o idee).

Intrare: frigări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frigări
  • frigărire
  • frigărit
  • frigăritu‑
  • frigărind
  • frigărindu‑
singular plural
  • frigărește
  • frigăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frigăresc
(să)
  • frigăresc
  • frigăream
  • frigării
  • frigărisem
a II-a (tu)
  • frigărești
(să)
  • frigărești
  • frigăreai
  • frigăriși
  • frigăriseși
a III-a (el, ea)
  • frigărește
(să)
  • frigărească
  • frigărea
  • frigări
  • frigărise
plural I (noi)
  • frigărim
(să)
  • frigărim
  • frigăream
  • frigărirăm
  • frigăriserăm
  • frigărisem
a II-a (voi)
  • frigăriți
(să)
  • frigăriți
  • frigăreați
  • frigărirăți
  • frigăriserăți
  • frigăriseți
a III-a (ei, ele)
  • frigăresc
(să)
  • frigărească
  • frigăreau
  • frigări
  • frigăriseră
Intrare: frigare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frigare
  • frigarea
plural
  • frigări
  • frigările
genitiv-dativ singular
  • frigări
  • frigării
plural
  • frigări
  • frigărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frigare

  • 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă.
    exemple
    • O frigare lungă și plină de pui... se rumenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103.
      surse: DLRLC
    • Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun. NEGRUZZI, S. II 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și a doua zi, marți... făcînd mama un cuptior zdravăn de alivenci și plăcinte cu poalele-n brîu și părpălind niște pui tineri la frigare... cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 60.
        surse: DLRLC
  • 2. botanică (la) plural Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Frige + sufix -are.
    surse: DEX '98 DEX '09