9 definiții pentru fremătător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos.[1]Fremăta + suf. -ător.

  1. Dar fremătos nu este consemnat în DEX. — gall

fremătător, ~oare a [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 197 / Pl: ~oare / E: fremăta + -ător] 1-5 Care freamătă (1-5) Si: (rar) fremătând (1-5), (rar) fremătos (1-5).

FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

FREMĂTĂTÓR, -OẮRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează. Caii sforăiau, suflau greu, mișcînd urechile ciulite, fremătătoare. DUMITRIU, V. L. 9. ◊ Fig. Avea în el un fel de veselie, nu ca a celorlalți, ștearsă și moartă, ci fremătătoare, deznădăjduită, un freamăt ascuns în miezul cel mai dinăuntru al ființei sale. DUMITRIU, B. F. 25.

FREMĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care freamătă; plin de freamăt. /a fremăta + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FREMĂTĂTÓR adj. 1. v. agitat. 2. v. tremurător.

FREMĂTĂTOR adj. 1. agitat, clocotitor, frămîntat, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. tremurător, (rar) palpitător. (Suprafața ~ a mării.)

Intrare: fremătător
fremătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fremătător
  • fremătătorul
  • fremătătoru‑
  • fremătătoare
  • fremătătoarea
plural
  • fremătători
  • fremătătorii
  • fremătătoare
  • fremătătoarele
genitiv-dativ singular
  • fremătător
  • fremătătorului
  • fremătătoare
  • fremătătoarei
plural
  • fremătători
  • fremătătorilor
  • fremătătoare
  • fremătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fremătător

  • 1. Care freamătă, tremură, vibrează.
    exemple
    • Caii sforăiau, suflau greu, mișcînd urechile ciulite, fremătătoare. DUMITRIU, V. L. 9.
      surse: DLRLC
    • figurat Avea în el un fel de veselie, nu ca a celorlalți, ștearsă și moartă, ci fremătătoare, deznădăjduită, un freamăt ascuns în miezul cel mai dinăuntru al ființei sale. DUMITRIU, B. F. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fremăta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09