13 definiții pentru fredona

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FREDONA, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

FREDONA, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

fredona vt(a) [At: NEGRUZZI, S. I, 60 / Pzi: ~nez / E: fr fredonner] 1 A cânta încet (fără cuvinte). 2 A îngâna o melodie.

FREDONA, fredonez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A cînta încetișor, cu jumătate de glas; a îngîna o melodie. Fără să vreau mă pomenesc fredonînd arii uitate. ANGHEL, PR. 189. Doamna B. se gătea... fredonînd aria din vodevilul rusesc. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Fig. Albinele ce vor muri curînd Au început să zboare fredonînd. D. BOTEZ, P. O. 21.

FREDONA vb. I. tr. A cînta încet (fără cuvinte); a îngîna o melodie. [< fr. fredonner].

FREDONA vb. tr. a cânta încet (fără cuvinte); a îngâna o melodie. (< fr. fredonner)

A FREDONA ~ez tranz. A cânta încet, fără cuvinte, ca pentru sine; a murmura; a îngâna. /<fr. fredonner

fredonà v. a cânta între dinți cu jumătate glas: a fredona o arie.

*fredonéz v. tr. și intr. (fr. fredonner, d. fredon, cîntare tremurată, d. lat. frĭtinnire, a ciripi). Cînt maĭ încet, așa ca s’aud numaĭ eŭ: un lucrător lucra pe acoperemînt și fredona un cîntec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fredona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fredonez, 3 fredonea; conj. prez. 1 sg. să fredonez, 3 să fredoneze

fredona (a ~) vb., ind. prez. 3 fredonea

fredona vb., ind. prez. 1 sg. fredonez, 3 sg. și pl. fredonea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FREDONA vb. (MUZ.) a îngâna, (reg.) a lălăi, a nănăi. (A ~ o melodie.)

FREDONA vb. a îngîna, (reg.) a lălăi, a nănăi. (A ~ o melodie.)

Intrare: fredona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fredona
  • fredonare
  • fredonat
  • fredonatu‑
  • fredonând
  • fredonându‑
singular plural
  • fredonea
  • fredonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fredonez
(să)
  • fredonez
  • fredonam
  • fredonai
  • fredonasem
a II-a (tu)
  • fredonezi
(să)
  • fredonezi
  • fredonai
  • fredonași
  • fredonaseși
a III-a (el, ea)
  • fredonea
(să)
  • fredoneze
  • fredona
  • fredonă
  • fredonase
plural I (noi)
  • fredonăm
(să)
  • fredonăm
  • fredonam
  • fredonarăm
  • fredonaserăm
  • fredonasem
a II-a (voi)
  • fredonați
(să)
  • fredonați
  • fredonați
  • fredonarăți
  • fredonaserăți
  • fredonaseți
a III-a (ei, ele)
  • fredonea
(să)
  • fredoneze
  • fredonau
  • fredona
  • fredonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fredona, fredonezverb

  • 1. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fără să vreau mă pomenesc fredonînd arii uitate. ANGHEL, PR. 189. DLRLC
    • format_quote Doamna B. se gătea... fredonînd aria din vodevilul rusesc. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
    • format_quote figurat Albinele ce vor muri curînd Au început să zboare fredonînd. D. BOTEZ, P. O. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.