FRAZEOLOGIE s. f. 1. Felul propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. Se depărta... de la structura frazeologiei latine. ODOBESCU, S. II 352. 2. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcie de idei; vorbe goale și umflate, palavrageală. Dezbrăcînd această critică de frazeologia filozofiei de stat germane, ajungem la concluzia că Eminescu a făcut procesul nouăi organizații politico-sociale, în numele intereselor acelor clase [țărani, răzăși, meseriași]. IBRĂILEANU, SP. CR. 174. Orbirea unora în sisteme și neînvățătura multora au aruncat și pe unii și pe alții în frazeologie fără mărginire. RUSSO, O. 63. – Pronunțat: -ze-o-.