FRAPA, frapez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A atrage în mod viu atenția cuiva, prin caracteristici izbitoare; a face impresie, a bate la ochi. M-a mirat că a reținut expresia, dar pare-se că a frapat-o. CAMIL PETRESCU, U. N. 77. 2. (Cu privire la băuturi alcoolice, în special șampanie) A răci cu ajutorul gheții. Fu adus căzănelul argintat cu sticlele de șampanie puse la frapat. BART, E. 150.