FRANȚUZIRE s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. Caragiale a biciuit franțuzirea limbajului literar de către scriitorii cosmopoliți, după cum a atacat cu sarcasm și tentativele de pocire a limbii prin latinizare. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 81.