2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANJURÁ, franjurez, vb. I. Tranz. A ornamenta cu franjuri. Cf. fr. franger.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

franjurá (a ~) vb., ind. prez. 3 franjureáză

Intrare: franjurare
franjurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franjurare
  • franjurarea
plural
  • franjurări
  • franjurările
genitiv-dativ singular
  • franjurări
  • franjurării
plural
  • franjurări
  • franjurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: franjura
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • franjura
  • franjurare
  • franjurat
  • franjuratu‑
  • franjurând
  • franjurându‑
singular plural
  • franjurea
  • franjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • franjurez
(să)
  • franjurez
  • franjuram
  • franjurai
  • franjurasem
a II-a (tu)
  • franjurezi
(să)
  • franjurezi
  • franjurai
  • franjurași
  • franjuraseși
a III-a (el, ea)
  • franjurea
(să)
  • franjureze
  • franjura
  • franjură
  • franjurase
plural I (noi)
  • franjurăm
(să)
  • franjurăm
  • franjuram
  • franjurarăm
  • franjuraserăm
  • franjurasem
a II-a (voi)
  • franjurați
(să)
  • franjurați
  • franjurați
  • franjurarăți
  • franjuraserăți
  • franjuraseți
a III-a (ei, ele)
  • franjurea
(să)
  • franjureze
  • franjurau
  • franjura
  • franjuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

franjura

  • 1. A ornamenta cu franjuri.
    surse: DEX '09

etimologie: