10 definiții pentru franctiror


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al Doilea Război Mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

franctiror sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr franc-tireur] 1 (Înv) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. 2 Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța în timpul celui de-al doilea război mondial.

FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Învechit) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primește însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de al doilea război mondial) Partizan în luptele de rezistență din Franța.

FRANCTIRÓR s.m. Soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; (spec.) partizan al mișcării de rezistență din Franța în timpul celui de-al doilea război mondial. [< fr. franc-tireur].

FRANCTIRÓR s. m. soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; partizan al mișcării de rezistență din Franța între 1940-1944. (< fr. franc-tireur)

*franc-tirór m. (franc-tireur, liber trăgător). În Francia, soldat care, fără să facă parte din armata regulară, primește o însărcinare în timp de războĭ. V. bașbuzuc, cazac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

franctirór (franc-ti-) s. m., pl. franctiróri

franctirór s. m. (sil. franc-), pl. franctiróri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FRANCTIRÓR (< fr.) s. m. Denumire dată în Franța soldaților voluntari care participau la lupta împotriva invadatorilor. Au acționat în Războiul Franco-Prusian (1870-1871) și în timpul ocupației Franței de către Germania (1940-1944). În 1941 s-a creat organizația militară de luptă „Franctirori și partizani francezi” (F.T.P.F.).

Intrare: franctiror
  • silabație: franc-ti-ror info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franctiror
  • franctirorul
  • franctiroru‑
plural
  • franctirori
  • franctirorii
genitiv-dativ singular
  • franctiror
  • franctirorului
plural
  • franctirori
  • franctirorilor
vocativ singular
  • franctirorule
  • franctirore
plural
  • franctirorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

franctiror

  • 1. învechit Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (În timpul celui de-al Doilea Război Mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: