2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

francofon, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr francophone] 1-2 smf, a (Vorbitor) de limbă franceză.

FRANCOFÓN, -Ă adj., s.m. și f. Vorbitor de limbă franceză. [< fr. francophone].

FRANCOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă franceză. (< fr. francophone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofón s. m., adj. m., pl. francofóni; f. sg. francofónă, pl. francofóne

Intrare: francofonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francofo
  • francofona
plural
  • francofone
  • francofonele
genitiv-dativ singular
  • francofone
  • francofonei
plural
  • francofone
  • francofonelor
vocativ singular
  • francofo
  • francofono
plural
  • francofonelor
Intrare: francofon (adj.)
francofon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francofon
  • francofonul
  • francofonu‑
  • francofo
  • francofona
plural
  • francofoni
  • francofonii
  • francofone
  • francofonele
genitiv-dativ singular
  • francofon
  • francofonului
  • francofone
  • francofonei
plural
  • francofoni
  • francofonilor
  • francofone
  • francofonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

francofon, -ă francofonă

  • 1. (Vorbitor) de limba franceză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: