2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzit, ~ă smf, a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 443 / V: ~țoz~, (pop; irn) s~ / Pl: ~iți, ~e / E: franțuzi] 1-2 (Persoană) care imită servil obiceiurile franceze. 3-4 (Persoană) care întrebuințează în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. 5-6 (Persoană) care introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze.

FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. Care imită servil obiceiurile franceze și folosește în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. Apărătorul vechiului regim trebuia să vorbească vechea limbă a clasei boierești, iar femeile... o romînească franțuzită. IBRĂILEANU, SP. CR. 139. ◊ (Substantivat) «Franțuzitele», comedie de C. Facá.

FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

franțuzi [At: DA ms / Pzi: ~zesc / E: franțuz] (Înv; fam) 1 vr A imita servil obiceiurile franceze. 2 vr A întrebuița în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. 3 vt A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze.

FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Învechit și familiar) A imita servil obiceiurile franceze și a întrebuința în mod nejustificat unele cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce în limbă cuvinte și expresii franceze.

A FRANȚUZÍ ~ésc înv. tranz. fam. 1) (limbi, idiomuri, graiuri) A împestrița cu expresii și cuvinte franceze. 2) A face să se franțuzească. /Din franțuz

A SE FRANȚUZÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile francezilor; a deveni asemănător cu francezii. /Din franțuz înv.

2) franțuzésc v. tr. (d. Franțuz). Francizez, prefac în Francez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. franțuzésc, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. franțuzeáscă

Intrare: franțuzit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franțuzit
  • franțuzitul
  • franțuzitu‑
  • franțuzi
  • franțuzita
plural
  • franțuziți
  • franțuziții
  • franțuzite
  • franțuzitele
genitiv-dativ singular
  • franțuzit
  • franțuzitului
  • franțuzite
  • franțuzitei
plural
  • franțuziți
  • franțuziților
  • franțuzite
  • franțuzitelor
vocativ singular
  • franțuzitule
  • franțuzite
  • franțuzi
  • franțuzito
plural
  • franțuziților
  • franțuzitelor
Intrare: franțuzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • franțuzi
  • franțuzire
  • franțuzit
  • franțuzitu‑
  • franțuzind
  • franțuzindu‑
singular plural
  • franțuzește
  • franțuziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • franțuzesc
(să)
  • franțuzesc
  • franțuzeam
  • franțuzii
  • franțuzisem
a II-a (tu)
  • franțuzești
(să)
  • franțuzești
  • franțuzeai
  • franțuziși
  • franțuziseși
a III-a (el, ea)
  • franțuzește
(să)
  • franțuzească
  • franțuzea
  • franțuzi
  • franțuzise
plural I (noi)
  • franțuzim
(să)
  • franțuzim
  • franțuzeam
  • franțuzirăm
  • franțuziserăm
  • franțuzisem
a II-a (voi)
  • franțuziți
(să)
  • franțuziți
  • franțuzeați
  • franțuzirăți
  • franțuziserăți
  • franțuziseți
a III-a (ei, ele)
  • franțuzesc
(să)
  • franțuzească
  • franțuzeau
  • franțuzi
  • franțuziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

franțuzit

  • 1. adesea substantivat Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Apărătorul vechiului regim trebuia să vorbească vechea limbă a clasei boierești, iar femeile... o romînească franțuzită. IBRĂILEANU, SP. CR. 139.
      surse: DLRLC
    • «Franțuzitele», comedie de C. Facá.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi franțuzi
    surse: DEX '98 DEX '09

franțuzi

  • 1. învechit familiar A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • franțuz
    surse: DEX '98 DEX '09