franțuzește av [At: EMINESCU, N. 43 / E: franțuz + -ește] 1-2 Ca francezii (1-2). 3-4 În felul francezilor (1-2). 5 În limba franceză.

FRANȚUZEȘTE adv. Ca francezii, în felul francezilor, în limba franceză. Vorbește franțuzește.

FRANȚUZEȘTE adv. 1) În felul francezilor; cum obișnuiesc francezii; ca francezii. 2) În limba francezilor. A vorbi ~. /franțuz înv. + suf. ~ește

franțuzéște adv. Ca francejiiĭ.

franțuzi [At: DA ms / Pzi: ~zesc / E: franțuz] (Înv; fam) 1 vr A imita servil obiceiurile franceze. 2 vr A întrebuița în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. 3 vt A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze.

FRANȚUZI, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Învechit și familiar) A imita servil obiceiurile franceze și a întrebuința în mod nejustificat unele cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce în limbă cuvinte și expresii franceze.

A FRANȚUZI ~esc înv. tranz. fam. 1) (limbi, idiomuri, graiuri) A împestrița cu expresii și cuvinte franceze. 2) A face să se franțuzească. /Din franțuz

A SE FRANȚUZI mă ~esc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile francezilor; a deveni asemănător cu francezii. /Din franțuz înv.

2) franțuzésc v. tr. (d. Franțuz). Francizez, prefac în Francez.

franțuzește adv.

!franțuzi (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. franțuzesc, 3 sg. franțuzește, imperf. 1 franțuzeam; conj. prez. 1 sg. să franțuzesc, 3 să franțuzească

franțuzi (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzește, imperf. 3 sg. franțuzea; conj. prez. 3 să franțuzească

franțuzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. franțuzesc, imperf. 3 sg. franțuzea; conj. prez. 3 sg. și pl. franțuzească

FRANȚUZEȘTE adv. (înv.) galicește. (Vorbește perfect ~.)

FRANȚUZEȘTE adv. (înv.) galicește. (Vorbește perfect ~.)