fragilitate sf [At: IOANOVICI, TEHN. 179 / Pl: ~tăți / E: fr fragilité] 1 Lipsă de rezistență a materialelor la solicitări exterioare, la tensiuni interne etc. 2 Debilitate. 3 Delicatețe. 4 (Fig) Efemeritate. 5 (Fig) Nesiguranță a unor acțiuni.

*FRAGILITATE sf. 1 📻 Însușirea lucrurilor fragile ¶ 2 Slăbiciune, nestatornicie, netrăinicie [fr.].

FRAGILITATE s. f. Însușirea de a fi fragil. (Fig.) Viața Oltului apare... în neînchipuita ei fragilitate. BOGZA, C. O. 338.

FRAGILITATE s.f. Calitatea de a fi fragil. [Cf. fr. fragilité, lat. fragilitas].

FRAGILITATE s. f. însușirea de a fi fragil. (< fr. fragilité, lat. fragilitas)

FRAGILITATE f. 1) Caracter fragil. 2) Lipsă de temeinicie. /<fr. fragilité

fragilitate f. 1. caracterul celor fragile; 2. fig. nestatornicie: fragilitatea lucrurilor omenești.

*fragilitáte f. (lat. fragílitas, -átis). Caracteru lucrurilor fragile: fragilitatea sticleĭ. Fig. Slăbăciune: fragilitatea omuluĭ. Instabilitate: fragilitatea fericiriĭ.

fragilitate s. f., g.-d. art. fragilității

fragilitate s. f., g.-d. art. fragilității

fragilitate s. f., g.-d. art. fragilității