fracționare sf [At: IOANOVICI. TEHN. 356 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: fracționa] 1 Împărțire a unui întreg în mai multe fracțiuni (1) Si: dividere. 2 (Mat) Transformare a unuia sau a mai multor întregi în factori. 3 (Chm) Separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți. 4 Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale.

FRACȚIONARE s. f. Acțiunea de a fracționa. 1. Împărțire a unui întreg în mai multe părți, reducere în fracțiuni. V. îmbucătățire, fărîmițare. 2. Distilare fracționată. V. fracționat. – Pronunțat: -ți-o-.

FRACȚIONARE s.f. Acțiunea de a fracționa și rezultatul ei; împărțire, fărîmițare. ♦ Separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți. ♦ Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pron. -ți-o-. / < fracționa].

FRACȚIONARE s. f. 1. acțiunea de a fracționa. 2. separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți. 3. procedeu de construcție a unei aeronave din (sub)ansambluri parțiale. (< fracționa)

fracționa vt [At: DA ms / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr fractionner] 1 A împărți un întreg în mai multe părți Si: a divide. 2 (Mat) A transforma unul sau mai mulți întregi în factori. 3 (Chm) A realiza o fracționare (3).

fracționar, ~ă a [At: ALGEBRA, 52 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr fractionnaire] (Mat) 1 Care conține o fracție. 2 Care se compune din fracții. 3 Care are forma unei fracții. 4 (Îs) Număr ~ Număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi.

*FRACȚIONA (-onez) vb. tr. A împărți în mai multe părticele, a îmbucătăți [fr.].

*FRACȚIONAR adj. ➕ Se zice despre ori-ce cantitate în care intră o fracțiune; număr ~, număr compus dintr’un întreg și o fracțiune [fr.].

NUMĂR (pl. -mere) sn. 1 Unitate; colecțiune de unități sau de părți dintr’o unitate: ~ cu soț, fără soț; 👉 ABSTRACT I. 1, CARDINAL¹2, CONCRET2, DECIMAL I., FRACȚIONAR, ÎNTREG I. 3, ORDINAL, PRIM ¶ 2 ± Teoria numerelor, ramură a matematicilor în care se studiază proprietățile numerelor ¶ 3 Cantitate nedeterminată, mulțime: un mic ~ de cărți; un mare ~ de soldați; în ~, în cantitatea cerută, în cantitate destul de mare: deputații nu mai sînt în ~; în ~ul, printre; fără ~, nenumărat; la ~, socotindu-se cantitatea, numărul: erau vre-o 60 la ~ ¶ 4 F ~ul unu, de prima calitate, neîntrecut, strașnic: făină ~ul unu; e un bețiv ~ul unu; i-a tras vizirului o săpuneală ~ul unu (CAR.) ¶ 5 📖 Se zice de formele pe care le iau cuvintele variabile pentru a exprima unitatea sau pluralitatea ființelor sau obiectelor pe care le numesc: ~ul singular; ~ul plural ¶ 6 Număr scris sau tipărit pe ceva spre a arăta ordinea pe care o ocupă un lucru într’o colecțiune de lucruri de același fel și cu ajutorul căruia se deosebește de celelalte: ~ul unei case; ~ul paginii unei cărți; ~ul unui bilet de loterie ¶ 7 Bilet de loterie: ~ul 17.432 a cîștigat lotul cel mare ¶ 8 📝 Exemplar dintr’o revistă periodică sau dintr’o gazetă ¶ 9 📆 ~ul de aur, un ciclu de 19 ani, întrebuințat în cronologia din apus, și care corespunde întru cîtva cu „crugul lunii” ¶ 10 (BIBL.) Cartea Numerelor, a patra carte a lui Moisi, în care se cuprinde numărătoarea Israeliților după triburi [lat. numĕrus].

FRACȚIONA, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți (un întreg) în mai multe părți, a reduce în fracțiuni. V. îmbucătăți, fărîmița. – Pronunțat: -ți-o-.

FRACȚIONAR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. Mărime fracționară. ◊ Număr fracționar = număr compus dintr-un număr întreg și o fracție. – Pronunțat: -ți-o-.

FRACȚIONA vb. I. tr. A împărți un întreg în mai multe părți. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionner, cf. it. frazionare].

FRACȚIONAR, -Ă adj. Care conține o fracție; de forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr format dintr-un întreg și o fracție. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionnaire].

FRACȚIONA vb. tr. a împărți un întreg; a diviza, a secționa. (< fr. fractionner)

FRACȚIONAR, -Ă adj. (mat.) care conține o fracție; de forma unei fracții. ♦ număr ~ = număr format dintr-un întreg și o fracție. (< fr. fractionnaire)

A FRACȚIONA ~ez tranz. (obiecte integrale) A împărți în fracțiuni. [Sil. -ți-o-] /<fr. fractionner

FRACȚIONAR ~ă (~i, ~e) Care constă din fracții; alcătuit din fracții. [Sil. -ți-o-] /<fr. fractionnaire

fracționà v. 1. a reduce în fracțiune; 2. a îmbucătăți.

fracționar a. care are formă de fracțiune: număr fracționar.

*fracționár, -ă adj. (d. fracțiune cu term. -onár). Aritm. În formă de fracțiune. Număr fracționar, compus dintr’un număr întreg și o fracțiune.

*fracționéz v. tr. (d. fracțiune; fr. fractionner). Frîng. Prefac în fracțiunĭ.

fracționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționării; pl. fracționări

fracționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționării; pl. fracționări

fracționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. fracționării; pl. fracționări

fracționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. fracționez, 3 fracționează; conj. prez. 1 sg. să fracționez, 3 să fracționeze

fracționar (desp. -ți-o-) adj. m., pl. fracționari; f. fracționară, pl. fracționare

fracționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 fracționează

fracționar (-ți-o-) adj. m., pl. fracționari; f. fracționară, pl. fracționare

fracționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. fracționez, 3 sg. și pl. fractionează

fracționar adj. m. (sil. -ți-o-), pl. fracționari; f. sg. fracționară, pl. fracționare

FRACȚIONAR, -Ă adj. (< fr. fractionnaire): în sintagma numeral fracționar (v.).

FRACȚIONARE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere.

FRACȚIONARE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.) 2. desfacere, descompunere, despărțire, divizare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp.)

FRACȚIONA vb. 1. v. împărți. 2. v. descompune.

FRACȚIONA vb. 1. a despărți, a divide, a diviza, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda,a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.)