FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie, de culoare neagră, în față scurtă pînă în talie, iar la spate terminată cu două cozi lungi și înguste. Haina nu era o haină obișnuită. Ci era un frac... cu cozi pînă aproape de călcîie. SAHIA, N. 99. Vin’ de-ți pune fracul și cravata albă. ALECSANDRI, T. I 280. (Glumeț) Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vîrf de trestie. TOPÎRCEANU, S. A. 63.