6 definiții pentru frământătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frământătu sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 241/30 / Pl: ~ri / E: frământa + -tură] 1 Frământare (1). 2 (Ccr) Aluatul frământat. 3 (Fig) Mișcare. 4 (Fig) Învălurare. 5 (Fig) Clocot.

frământătură f. 1. ceeace s’a frământat; 2. durere de inimă, colică.

FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

frămîntătúră f., pl. ĭ. Lucru frămîntat. Fig. Colică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

Intrare: frământătură
frământătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământătu
  • frământătura
plural
  • frământături
  • frământăturile
genitiv-dativ singular
  • frământături
  • frământăturii
plural
  • frământături
  • frământăturilor
vocativ singular
plural

frământătură

  • 1. neobișnuit Aluat frământat.
    exemple
    • Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Teren accidentat.
      exemple
      • În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.
        surse: DLRLC

etimologie: