6 definiții pentru frățică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂȚÍCĂ s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. – Frate + suf. -ică.

FRĂȚÍCĂ s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. – Frate + suf. -ică.

frăți sm [At: GORJAN, H. I, 18/23 / Vc: ~, ~co, ~ule / Pl: ~ici / E: frate + -ică] (Fam; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unui băiat Si: frățior (5).

FRĂȚÍCĂ s. m. (Familiar mai ales la vocativ) Frățior. Eu mult mă mir, frățico! cum poți trăi aice? NEGRUZZI, S. II 299. Bună ziua, măi frățicăMulțămesc, dragă bădică. SEVASTOS, C. 320.

FRĂȚÍCĂ m. fam. (cuvânt de adresare ce exprimă simpatie și atitudine prietenească față de o persoană de cam aceeași vârstă). /frate + suf. ~ică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: frățică
substantiv masculin (M84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frăți
plural
genitiv-dativ singular
  • frăți
plural
vocativ singular
  • frăți
  • frățico
plural

frățică

etimologie:

  • Frate + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09