7 definiții pentru frânghiuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie1; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie1 + suf. -uță.

FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie1; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie1 + suf. -uță.

frânghiuță sf [At: ISPIRESCU, U. 98 / P: ~ghi-u~ / Pl: ~țe / E: frânghie1 + -uță] 1-2 (Șhp) Frânghie1 (10) (mică) Si: (rar) frânghioară (1-2). 3 (Bot) Mușchi din familia funariaceelor care formează tufe largi, verzi Si: (reg) bungiac (Funaria hygrometrica).

FRÎNGHIÚȚĂ, frînghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frînghie2; frînghioară. Era legat cu o frînghiuță de fir de cel bun. ISPIRESCU, U. 98. – Pronunțat: -ghi-u-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frânghiúță s. f. (sil. -ghi-u-), g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRÂNGHIÚȚĂ s. frânghioară.

Intrare: frânghiuță
frânghiuță substantiv feminin
  • silabație: frân-ghi-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânghiuță
  • frânghiuța
plural
  • frânghiuțe
  • frânghiuțele
genitiv-dativ singular
  • frânghiuțe
  • frânghiuței
plural
  • frânghiuțe
  • frânghiuțelor
vocativ singular
plural

frânghiuță

etimologie:

  • Frânghie + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98