6 definiții pentru frâncușă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

frâncușă sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~șe / E: frânc + -ușă] Varietate de struguri cu boabe mici, neuniforme și rare, folosită pentru vinuri de masă.

FRÂNCÚȘĂ, frâncușe, s. f. Varietate de struguri cu boabe mici, neuniforme și rare, folosită pentru vinuri de masă. – Frânc + suf. -ușă.

frâncușă f. varietate de struguri albi cu boabele mărunte. [Lit. poamă frâncească].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

Intrare: frâncușă
frâncușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâncușă
  • frâncușa
plural
  • frâncușe
  • frâncușele
genitiv-dativ singular
  • frâncușe
  • frâncușei
plural
  • frâncușe
  • frâncușelor
vocativ singular
plural

frâncușă

  • 1. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Frânc + sufix -ușă.
    surse: DEX '98 DEX '09